Foarte, foarte scurt tratat de vreme rea

„Atunci cand ploua ... cerul saruta pamantul."
Rabindranath Tagore

Cerul e gri-alburiu, lumina difuza, crengile copacilor se leagana sub degetele dibace ale vantului iar picaturile de ploaie tropaie vesele pe pervazul de metal. In baltile de pe strada, mici puncte se destrama in cercuri si cercuri concentrice. Ploua. E liniste.  

Ah, ploaia! De cate emotii se face vinovata! Ce trairi unice si incarcate de semnificatii poate declansa o banala zi cu prognoza meteo nefavorabila.    

Pentru unii dintre noi, destul de multi in termeni statistici, ploaia este deprimanta. Tonurile de cenusiu, ritmul monoton al apei care se incapataneaza sa tot cada din norii doldora de H₂O, vantul care-ti intoarce umbrela pe dos si fuge razand ca un pustan pus pe sotii, cainii murati care te privesc ca pe un tovaras de suferinta si parca te intreaba: „Ce, si tie ti-a intrat apa la galosi? Nasol moment!” E una din acele zile in care cheful de orice a dat bir cu fugitii si iti vine sa te ascunzi sub patura si sa dormi ore in sir, sperand ca, atunci cand te vei trezi, vei da cu ochii de un peisaj colorat, animat si zgomotos, in locul dezolantei privelisti monocrome careia i-ai intors  inciudat spatele.

Pentru altii, insa, o astfel de zi e o adevarata binecuvantare. Pentru ca e liniste si totul parca incetineste. Cadenta ploii are un efect aproape hipnotic. Calmeaza si relaxeaza. O cafea fierbinte si o carte buna sunt ideale. Si o portie generoasa de visare cu ochii deschisi. Ca sa nu mai spun ca o zi cu ploaie poate fi un adevarat izvor de inspiratie, un prilej de a sta un pic cu tine insuti si de a te lua putin la intrebari, de a descoperi lucruri inedite despre cine esti si ce-ti doresti, de a te cunoaste mai bine si chiar de a gasi raspunsuri la framantari mai vechi sau mai noi. E o vreme creata anume pentru introspectie, pentru reconciliere cu Eu-l propriu si personal si, mai ales, pentru idei geniale. Multe lucruri bune se pot intampla in starea aceea de motaiala si lene placuta indusa de o ploaie zdravana.
   

Ploaia este un adevarat magician. Te poate trimite inapoi in timp cu o simpla picatura de apa. Daca ai fost parasit intr-o zi cu ploaie sau ai pierdut pe cineva drag, amintirile acelui moment dureros vor da buzna, vor arunca in laturi portile in spatele carora te-ai straduit din rasputeri sa le ascunzi si iti vor incarca sufletul de dezamagire si neincredere, resentimente si deprimare, tristete si amaraciune, dor si nostalgie. Te vei lupta sa le aduni si sa le inchizi din nou in fortareata mentala construita cu atata grija de-a lungul anilor. Va ramane in urma lor un gust amar si o stare de epuizare, ca dupa o batalie crunta, dar si satisfactia ca ai iesit invingator, inca o data, si ca … ce naiba! … viata merge inainte. Mai bati un drug de-a curmezisul portilor imaginare si … iti vezi de drum.

Sursa aici

 Dar ploaia poate evoca si amintiri frumoase, vesele, amuzante. Spre exemplu, mie mi s-a intamplat o adevarata ciudatenie, acum cativa ani. Stateam intr-o statie de tramvai, pe acel refugiu ingust si ma incalzeam linistita sub razele unui soare generos. Nu mi-a venit sa cred ochilor cand, pe trotuarul de vis-a-vis, a inceput sa ploua torential dintr-un nor stingher, care cred ca se ratacise de confratii lui si nu se mai putuse abtine. Oamenii aflati in acel loc „blagoslovit” s-au trezit uzi fleasca in cateva secunde. Pur si simplu, n-au avut nici o sansa.   Sincer, nu am stiut ce sa fac in acel moment. Sa rad sau sa-mi para rau de bietii oameni ca nimerisera in calea unui nor aiurit care i-a ales drept victime colaterale. E destul de greu sa explici cum de ai ajuns „murat” zdravan in timp ce afara e senin si soare din belsug. Noroc ca era cald si cred ca s-au uscat repede. 

Pentru un pesimist, ploaia este un motiv de a-si plange de mila si a-si exprima cu vehementa toate nemultumirile fata de oricine si orice: „Hei, cucoana, ai grija cu umbrela aia, ca poate scoti ochii cuiva!” sau „Uita-te pe unde mergi, bezmeticule, ca m-ai stropit pe pantaloni!” sau „E suficient sa ploua putin si tot traficul se duce de rapa!” sau „N-am chef de nimic. Vremea asta ma seaca de puteri. Lasati-ma in pace!” Si tot asa.

Optimistul, in schimb, va gasi ceva bun in fiecare strop de ploaie: „Asta e o ocazie minunata ca sa fac ordine prin sertare!” sau „E, ce daca stau mai mult in trafic. Am mai mult timp pentru citit!” sau „ Ploaia asta e tocmai ce trebuia pentru florile din gradina!” sau „Super! Hai la film!”

Ce mai face ploaia? Aduce prietenii impreuna. Cand ploua afara, ce poate fi mai potrivit decat o dupa-amiaza petrecuta cu amicii intr-o cafenea, razand, glumind si povestind vrute si nevrute, in timp ce degetele se impletesc in jurul canilor cu cafea aburinda, mintea incetineste ritmul infernal de peste zi si linistea, entuziasmul, bucuria isi revendica locul cuvenit in sufletel. Sau … daca nu va place cafeaua … e bun si un vin sec, delicios si parfumat.  

Ploaia! Si iubita, si detestata. Apreciata si renegata. Dorita si alungata. Oricat ar incerca, nu va reusi sa multumeasca niciodata capricioasa fiinta umana.

Eu ador ploaia. Hei! Ia te uita! In pantofii mei canta broastele! 

Sursa aici