Articol scris pentru Coaching Support Group Bucureşti.
„Adevărata
“măsură” a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin “lipsa de
măsură”, dorind “fără măsură”, îndrăznind “fără măsură”, iubind “fără
măsură”.”
Octavian Paler
La întâlnirea noastră de miercuri, la mijloc de octombrie arămiu, Raluca Mohanu
ne-a povestit, cu pasiune şi rafinament, despre călătoria eroului,
călătoria fiecăruia dintre noi. Călătoria spre împlinire, spre fericire,
spre desluşirea a cine suntem noi cu adevărat şi care este menirea
noastră în această lume. Pentru că fiecare dintre noi a venit aici şi
acum cu un scop. Suntem un melanj unic de gene, caracteristici,
abilităţi, talente, destinat să joace un rol aparte şi special, chiar
dacă, în aparenţă, e doar un simplu rol de figurant.
Se spune că nu destinaţia contează, ci călătoria.
Dar oare poţi pleca într-o călătorie dacă nu ştii destinaţia? Îţi iei
bocceluţa la spinare şi pleci încotro vezi cu ochii? Aşa, pur şi simplu?
Pentru unii merge, dar pentru majoritatea nu. Pentru că nu avem curajul
şi spiritul de aventură care să ne împingă spre zări străine şi
neprevăzut. Avem nevoie de acea plasă de siguranţă care să ne ofere o
zonă călduţă de confort. Ne este teamă. O, Doamne, şi cât de teamă ne
este! Să nu fim răniţi, să nu ne pierdem preţioasele posesiuni, să nu
fim marginalizaţi, să nu mai fim iubiţi, să fim părăsiţi, şi multe
altele. De fapt, ne este teamă să trăim. E trist, dar priviţi-i pe cei
din jurul vostru. Câţi dintre ei sunt fericiţi? Câţi dintre ei fac ceea
ce le place? Câţi dintre ei abia aşteaptă să se trezească dimineaţa ca
să schimbe lumea cu acel ceva special la care ei se pricep atât de bine.
Acel ceva pe care toţi simţim că îl avem dar nu reuşim să-l scoatem la
suprafaţă, oricât am încerca.
Citeşte continuarea aici.
Sursa aici.
