„A vorbi înseamnă a semăna, a asculta înseamnă a culege.”
Confucius
„A auzi” nu este nici pe departe sinonim cu „a asculta”,
deşi dicţionarul susţine contrariul. Ba mai mult, în DEX „a auzi” este
sinonim şi cu „a înţelege”. Majoritatea dintre noi aud, dar câţi dintre
noi ascultă? Iar dintre cei care ascultă, câţi vor cu adevărat să
înţeleagă? Nu doar că nu avem răbdare să ascultăm, dar ne susţinem cu
îndârjire, orbi şi surzi, punctul nostru de vedere. Refuzăm din start să
încercăm a înţelege argumentele celuilalt. Ne punem palmele virtuale
peste urechi şi fredonăm obsedant: „Eu am dreptate, eu am dreptate, eu am dreptate”.
Printr-o surprinzătoare asociere de idei, mi-a venit in minte o scenă din cartea preferată a copilăriei mele, „Cireşarii”. În cel de-al doilea volum, „Castelul fetei în alb”, doi dintre cireşari, Maria şi Tic (care nu întâmplător sunt fraţi) ajung să se certe la cuţite din cauza unei mici lacune de comunicare. „Lacuna” poartă numele de Ţombi şi este năstruşnicul căţel al lui Tic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu