„Primăvara este pentru suflet un surâs al infinitului”
Victor Hugo
Când vine primăvara, ne trezim parcă din senin cu un
chef nebun de nou, de curat, de aerisit, de proaspăt. Toată lumea se apucă de curățenie.
Ca și cum, într-o dimineață anume, în mintea multora dintre noi apare un singur
cuvânt ce se repetă hipnotic: „Curățenie! Curățenie! Curățenie!”. Așa că, facem
câteva genoflexiuni ca să ne încălzim mușchii, dansăm un picuț ca să punem
sângele în mișcare și să deblocăm articulațiile olecuță ruginite, ne punem
căștile pe urechi … valabil pentru iubitorii de sunete armonioase … și pornim
la treabă.
Mai întâi sunt luate la puricat șifonierele. Scoatem
hainele subțiri, punem în spate hainele groase, ascundem căciulile și mănușile,
pitim paltoanele și canadienele, spălăm, călcăm și aranjăm bluze, fuste și
rochițe vaporoase. La revedere negru, gri și maro, bine ați venit culorilor
vii, vesele și savuroase. Cizmele la locul lor în cutie, pantofii la înaintare,
sandalele la îndemână.
Înainte de asta, însă, trebuie menționat că se
procedează la evaluarea extrem de critică a garderobei și sortarea ei cu
maximum de responsabilitate. Ce nu mai este la modă mai poate fi păstrat pentru
momentele vintage, ce nu mai vine bine, pe motiv de variate fluctuații ponderale
sau rearanjări strategice, va lua drumul donațiilor iar cele care nu au mai
fost îmbrăcate de doi ani de zile, sau chiar mai mult, vor fi atent examinate
și li se va hotărî soarta în funcție de starea de spirit a posesoarei. Adică,
le mai dă o șansă sau le aruncă drept în sacul cu „exilați”. La final, după ce
entuziasmul cotrobăielii prin șifoniere și dulapuri se epuizează, ne întoarcem
cu picioarele pe pământ și constatăm șocate că am rămas cu mai bine de jumătate
de garderobă în aer. Dar … și aici vine partea plăcută a curățeniei de
primăvară … ne așteaptă o sesiune de … SHOPPING!!! Bine … pe măsura finanțelor
disponibile. Dar ce poate fi mai plăcut decât să aducem în șifonier miresme proaspete
de haine noi, moderne și croite pe măsură.
 |
| Sursa aici |
Până aici, toate bune. Asta se poate numi partea
„soft” a curățeniei. Floare la ureche și fără prea mare efort. Urmează, însă,
partea „hard”, cu care nu este de glumit. În ordinea numerelor de pe tricou,
avem: covoare ce trebuie scuturate zdravăn, geamuri care trebuie să fie sclipitoare,
nici un fir de praf nu trebuie să se zărească pe nicăieri, perdelele trebuie să
fie imaculate și înmiresmate, cămara trebuie reamenajată, bucătăria trebuie să arate
precum un laborator aseptic, baia trebuie să strălucească la propriu, totul trebuie
lustruit și nici o pată nu are voie să supraviețuiască operațiunii „Curățenia
de primăvară”. Trebuie, trebuie, trebuie. Hip, hip, ura!!! Sună al naibii de
complicat, nu?
Nu e ușor să faci curățenie și chiar mai greu este
să o păstrezi dar curățenia de primăvară poate avea și un inedit efect
terapeutic. E mai simplu să bați covorul atunci când în locul lui îți imaginezi
figura cuiva pe care ai o ciudă teribilă și pe care … mamă, mamă … ce l-ai mai
plesni dacă nu ai fi un om civilizat și cu nervii la locul lor. Așa că, lovirea
cu dârzenie și pasiune a persanului ce ține loc de victimă nu numai că îți
satisface nevoia de răzbunare, dar te obosește suficient ca să nu-ți mai
bântuie prin minte cine știe ce gânduri necugetate. Sau când dai cu
aspiratorul, îți poți imagina că odată cu praful și scamele de pe covor arunci și
problemele care te frământă sau gândurile care te macină. Din păcate, ele se
întorc imediat ce ai avut nefericita inspirație de a scutura sacul
aspiratorului. Mai ales dacă nu ai fost suficient de atent să te afli într-o
zonă fără curent. De aer, nu electric. Vorba aceea: „Când se duce parcă vine și
când vine parcă stă”. Spălatul geamurilor face bine la mușchii brațelor și la
exersarea echilibrului, cățăratul pe pervazul subțire fiind o adevărată
aventură și sursă de adrenalină pură, direct proporțională cu înălțimea la care
se execută operațiunea. În special pentru cei care la mai mult de doi metri de
la sol încep să aibă o ciudată senzație de imponderabilitate. Oricum, terapie
sau nu, la final te alegi sigur cu o minunată febră musculară de la toate mișcările
de sus, jos, apucat, ridicat, târât, cărat și alte astfel de jonglerii care se
execută de regulă la curățenia de primăvară. Și nu numai. Dar o aspirină le
rezolvă pe toate.
Glumă, glumă, sau cum se spune în popor: „Râzi tu,
râzi, Harap Alb!” dar curățenia în casă înseamnă, în același timp, curățenie în
gânduri și în suflet. Sunt momente în care poți fi singur cu tine însuți și,
inevitabil, mintea începe să „zburde” spre acele zone mai puțin confortabile
unde stau la pândă temeri, preocupări, griji, frământări, neliniști. Poți fie
să o lași să-și facă de cap, fie să o blochezi și să închizi totul în spatele
unor porți grele, folosindu-te de pretextul că ai treabă și nu ai timp de
„prostiile” ei. Dar, e poate cel mai bun prilej să arunci un ochi asupra lor,
să nu te mai ascunzi, să nu mai fugi din calea lor. Când începi, de exemplu, să
golești dulapurile și să arunci sau să donezi tot ce nu mai folosești, nu mai
porți sau, pur și simplu, nu-ți mai place, arunci odată cu ele și o mare parte
din balastul emoțional care îți strivește sufletul. Pe măsură ce pui lucrurile
în ordine, le aranjezi într-un mod nou, proaspăt, parcă și gândurile se așează
singure în așa fel încât să scoată la iveală idei, soluții, să-ți ofere noi
perspective, modalități inedite de a privi și înțelege problemele care te
frământă. Când vezi cum spațiul se aerisește, se luminează, se simplifică, este
ca un catharsis. Ca o detoxifiere mentală și sufletească. Te alegi nu doar cu o
casă curată și primitoare, ci și cu o minte mai limpede și un suflet ușor.
Respiri adânc și îți umpli plămânii cu aer până la refuz, ești mai optimist,
mai vesel, mai încrezător.
Adevărul e că prea multe lucruri sufocă. Îți iau aerul,
lumina, spațiul. Lucrurile care nu îți sunt de folos atârnă ca o piatră de
moară. Te împiedici mereu de ele și-ți creează o stare de iritare, o senzație
de disconfort, de lipsă. Da, prea multe lucruri pot crea sentimentul de lipsă.
Lipsă de spațiu, lipsă de chef, lipsă de entuziasm atunci când primești ceva
nou („Unde, Doamne iartă-mă, să-l mai pun și pe ăsta?”). Dacă ai obiecte pe
care nu le-ai mai folosit de peste un an … DĂ-LE! Fără nici cel mai mic regret. Nu le păstra în ideea că
poate le vei folosi cândva. Te asigur că nu o vei face. Le vei uita din nou în
colțul lor până la următoarea curățenie de primăvară. Dă-le cu dragă inimă cuiva care are nevoie de ele. Te vei simți
mai bine, mai liber, mai relaxat.
Nu mai priviți curățenia de primăvară, și curățenia
în general, ca pe o corvoadă. Priviți-o ca pe un moment de introspecție, de aducere
la suprafață a trăirilor amorțite, uitate sau alungate, de confruntare cu acele
probleme pe care tot evităm să le rezolvăm. E o sursă uimitoare de inspirație.
Acele momente de muncă fizică, de sudoare și efort, pot scoate la lumină idei
excepționale și perspective absolut fabuloase. Mintea e pusă la lucru la fel de
mult ca și corpul. Iar sufletul … se simte în largul lui.
Primăvara este prin definiție un anotimp al
emoțiilor, al trezirii, al revelațiilor, al conștientizării. Te scuturi de
amorțeala lungilor zile mohorâte de iarnă, care te ademeneau la lâncezeală și
la un „dolce far niente” fără mustrări de conștiință. Ești din nou plin de
energie și cu dor de a face, a merge, a crea, a visa, a descoperi. Te simți
vinovat dacă stai locului și nu onorezi minunata zi de afară cu prezența ta.
Când cerul este atât de albastru că te dor, efectiv, ochii privindu-l, când
soarele încălzește cu atâta drag și copacii sunt încărcați de flori iar
parfumul lor este absolut amețitor, cum să nu-ți zboare mintea la tot felul de
lucruri inedite pe care ai vrea să le faci, la locurile aparte pe care ai vrea
să le vezi, la oamenii fascinanți pe care ai vrea să-i cunoști, cum să nu-ți
simți inima plină de o bucurie fără motiv?
Și astfel, o simplă curățenie de primăvară se poate
transforma în ceva miraculos. Depinde doar de cum alegi să o privești. Ca pe o obligație
nesuferită sau ca pe un mijloc de a pune trupul, mintea și sufletul în armonie
și inspirație.
Și, apropo … s-au întors rândunelele!
 |
| Sursa aici |
„Ziua în care Domnul a creat speranța a fost probabil și cea în
care a zămislit primăvara.”
Bern Williams
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu