La vanatoare

“Ma uimeste ca, pana foarte de curand, oamenii de stiinta, precum si nespecialistii au stiut foarte putine lucruri despre emotii, desi ele joaca un rol esential in viata fiecaruia”.

Paul Ekman

Cand pleci la vanatoare este indicat sa stii din start ce vrei sa vanezi. Ca sa stii ce urme sa cauti, ce arme sa iei cu tine si ce capcane sa pui.

La fel se intampla si in cazul emotiilor. Trebuie sa le luam urma. Sunt atat de multe si atat de variate incat trebuie sa fii foarte atent cu care din ele te intalnesti la un moment dat. Pentru ca diferentele pot fi subtile si extrem de inselatoare. De exemplu: tristete-mahnire-suparare, frica-teama-spaima, furie-manie, multumire-satisfactie, aversiune-ostilitate-ura, si asa mai departe. Sinonime? Grade diferite de intensitate ale aceleasi emotii? Variatiuni pe aceeasi tema? Ramane de vazut.

Cel mai frecvent impartim emotiile in emotii pozitive (dragoste, compasiune, incredere, entuziasm, bucurie) si emotii negative (suparare, nelinişte, ura, gelozie, tristete), în funcție de ceea ce simțim atunci când le trăim, de modul cum reacționăm si de consecințele lor asupra acțiunilor noastre.

Emotiile pozitive ne fac sa ne simtim bine: inima bate ritmic si calm, corpul este relaxat, zambim, fredonam si glumim.

Emotiile negative ne fac sa ne simtim rau: pulsul o ia razna, muschii sunt cuprinsi de spasme, stomacul se contracta dureros, tamplele bubuie ca un cazan sub presiune.

Asta din punct de vedere fizic, somatic.

Din punct de vedere psihic insa, aprecierea emotiilor ca pozitive sau negative tine de perceptie, de modul cum le privim noi, de ceea ce primim de pe urma lor, de ceea ce castigam sau pierdem. Emotiile pozitive nu sunt neaparat bune, asa cum emotiile negative nu sunt neaparat rele. Depinde de interpretarea pe care fiecare dintre noi o dam evenimentelor pe care le traim.

Frica, de exemplu, este considerata de majoritatea oamenilor ca fiind o emotie negativa din cauza senzatiilor neplacute pe care le provoaca: transpiratie rece, batai accelerate ale inimii, tremurul mainilor, etc. Suntem de acord cu totii ca nimanui nu-i place sa fie inspaimantat sau sa recunoasca faptul ca ii este frica. Dar, in acelasi timp, frica iti poate salva viata, deoarece esti in alerta, esti atent la ce se intampla in jurul tau si astfel poti preintampina accidente sau alte situatii  neplacute. Nu degeaba se spune ca frica ascute simturile. Ganditi-va cat de repede esti in stare sa alergi cu o haita de maidanezi pe urmele tale! Devii campion la o suta de metri garduri in doi timpi si trei miscari!

La fel, entuziasmul nestavilit, bucuria fara margini te pot aduce intr-o stare de euforie in care sa te simti stapanul lumii, sa ai impresia ca nimic rau nu ti se poate intampla. Dar, din pacate, exact in astfel de clipe, Universul alege sa te aduca cu picioarele pe pamant, nu intotdeauna intr-un mod amabil si prietenos. Sa zicem ca esti indragostit lulea, tocmai ti-ai condus iubita acasa si mergi pe strada cu capul in nori. Esti atat de fericit ca nu observi canalul fara capac care ti se casca sub picioare. Astfel ca, de prea multa serotonina, oxitocina sau ce-o mai fi, ajungi sa-ti petreci urmatoarea luna cu piciorul in ghips. Asta daca esti norocos. 

Emotiile sunt raspunsul nostru fata de ceea ce ni se intampla zi de zi si ceas de ceas.

Ele ne pot ajuta sa ne adaptam la diferitele situatii cu care ne confruntam in viata, ne pot ajuta sa ne implinim scopurile, sa ne atingem obiectivele, sa ajungem acolo unde visam. Sau, dimpotriva, ne pot pune o gramada de bete in roate.

Pornind de la acest criteriu al utilitatii lor, Albert Ellis, fondatorul terapiei comportamentale rational-emotive si initiatorul terapiei cognitiv-comportamentale moderne, a clasificat emotiile in doua mari grupe: functionale si disfunctionale. Care, la randul lor, pot fi pozitive sau negative.

Avem astfel patru categorii de emotii:

-          functionale pozitive

-          functionale negative

-          disfunctionale pozitive

-          disfunctionale negative

Emotiile functionale au la baza convingeri rationale, flexibile, pragmatice, ne ajuta sa ne adaptam, sa ne mobilizam, sa gasim resursele de care avem nevoie si sa obtinem astfel rezultatul dorit. Sa zicem, de exemplu, ca vrei sa devii un foarte bun bucatar. In acest caz, o emotie functionala pozitiva poate fi satisfactia simtita atunci cand faci pentru prima oara o prajitura care iti iese extraordinar iar laudele primite te motiveaza sa iti dezvolti talentul culinar si sa ajungi sa faci prajituri din ce in ce mai sofisticate. Pe de alta parte, o emotie functionala negativa poate fi dezamagirea cauzata de faptul ca prajitura dorita nu ti-a iesit din prima incercare, dar asta te ambitioneaza sa incerci iar si iar, sa cauti informatii, retete, sfaturi, si in final sa obtii o prajitura delicioasa.  

Emotiile disfunctionale se nasc din convingeri irationale, rigide, absurde. Ele ne tin pe loc, ne impiedica sa vedem solutiile, nu ne lasa sa ne confruntam cu problema concreta. O emotie disfunctionala pozitiva poate fi mandria, o stima de sine exacerbata care sa te faca sa te consideri cel mai tare intr-un anume domeniu si care sa te impinga in final spre plafonare, spre delasare, sa te faca sa nu mai incerci nimic nou. O emotie disfunctionala negativa este gelozia. Stim cu totii la ce poate duce controlul obsesiv, exagerarea, posesivitatea, suspiciunea, santajul, toate splendidele apanaje ale geloziei. La nefericire, la indepartarea omului iubit, la destramarea relatiei si transformarea propriei vieti intr-un mini infern.

Ce este foarte important este faptul ca ceea ce simtim este in mare masura alegerea noastra, tine cumva de cine suntem, de ce gandim, de convingerile noastre. Iar emotiile, la randul lor, ne influenteaza si ne transforma cu fiecare clipa. Este o simbioza simpla si perfecta. De aceea, in situatii similare, doua persoane diferite pot alege sa reactioneze diametral opus. Sa luam tot un exemplu culinar. A face clatite nu e chiar atat de usor pe cat pare. Cel putin pentru mine, care sunt un jalnic bucatar. Dar asta este alta poveste. Pregatesti compozitia si incepi sa prepari clatitele. Doar ca nici una dintre ele nu iese cum trebuie. Una e prea groasa, alta prea subtire, a treia s-a lipit si nu se mai da dusa din tigaie  iar a patra a aterizat cu gratie in spatele aragazului. Ce faci in aceasta situatie? Poti alege sa te enervezi, sa arunci restul de compozitie care ti-a mai ramas, sa stai imbufnat toata ziua si sa nu mai ai chef de nimic. Sau, poti izbucni in ras si sa ai o revelatie: pui toata compozitia ramasa in tigaie si o transformi intr-o delicioasa omleta dulce si crocanta.

Un alt exemplu domestic: te hotarasti sa faci pe mesterul strica si drege de frica si te apuci sa repari o priza. Ai o vaga idee despre ce ar trebui sa faci, ai citit ceva instructiuni pe Internet, cat de greu poate fi? Dupa ce te curentezi zdravan, poti alege: fie sa te infurii, sa injuri copios si sa dai cu piciorul in priza, alegandu-te in plus si cu glezna scrantita, fie sa zambesti, un pic stramb e adevarat, sa-ti spui ca macar te-ai ales cu un permanent gratis si sa-ti admiri noua freza in oglinda. E un exemplu un pic exagerat, cam a la Tom si Jerry, dar asa se intampla. Intre acesti doi poli oscileaza reactiile noastre cotidiene. In final, doar de noi depinde daca vom avea o zi buna sau o zi detestabila.

Intorcandu-ne la cate tipuri de emotii exista, psihologul american Paul Ekman, pionier al studierii emotiilor si detectarii minciunii, sustine că există 4 expresii faciale care pot fi recunoscute de orice persoana apartinand oricarei culturi de pe planeta: frica, mania, tristetea si bucuria. In anii ’90, el a extins lista emotiilor de baza, incluzand o serie de emotii pozitive si negative care nu sunt toate reflectate de expresia fetei. Acestea sunt: amuzamentul, dispretul, satisfactia, jena, entuziasmul, vina, mandria, usurarea, multumirea, placerea senzuala si rusinea.

Daniel Goleman, in cartea sa ”Inteligenta emotionala” (editura Curtea veche, 2001), spune urmatorul lucru: ”Eu cred ca emotia se refera la un sentiment si la gandurile pe care acesta le antreneaza, la stari psihologice si biologice si la masura in care suntem inclinati sa actionam. Exista sute de emotii de toate tipurile, cu diverse variatii, schimbari si nuante. Intr-adevar, exista emotii mult mai subtile decat cuvintele care le-ar putea defini.” Autorul prezinta opt categorii de emotii, considerate primare, fiecare categorie fiind ca o familie formata dintr-o multime de membrii:

1. Mania: furia, resentimentul, exasperarea, indignarea, vexarea, animozitatea, irascibilitatea, ostilitatea, ura, violenta.
2. Tristetea: supararea, mahnirea, lipsa de chef, imbufnarea, melancolia, plansul de mila, singuratatea, disperarea si deprimarea.
3. Frica: anxietatea, nervozitatea, preocuparea, consternarea, neintelegerea, ingrijorarea, teama, spaima, groaza, fobia si panica.
4. Bucuria: fericirea, usurarea, multumirea, binecuvantarea, incantarea, amuzamentul, mandria, placerea senzuala, rasplata, satisfactia, euforia, extazul, mania.
5. Iubirea: acceptarea, prietenia, increderea, amabilitatea, afinitatea, devotamentul, adoratia si dragostea.
6. Surpriza: socul, mirarea.
7. Dezgustul: dispretul, aversiunea, detestarea, repulsia.
8. Rusinea: vinovatia, jena, supararea, remuscarea, umilinta, regretul.

Daca privim cu atentie, nu putem sa nu observam ca fiecare emotie din cadrul unei familii poate fi descrisa cu ajutorul celorlalte emotii, putem face nesfarsite combinatii intre ele, in functie de cat de intensa, de cat de nuantata este trairea.

Psihologul american Robert Plutchik clasifică emoţiile în opt categorii de bază sau emoţii primare: furia, frica, tristeţea, bucuria, dezgustul, surpriza, curiozitatea, acceptarea. Din amestecul lor ia nasterea fantastica varietate a vietii noastre emotionale.

Se pare ca in limba engleza exista 6000 de cuvinte doar pentru emotii.

O viata fara emotii este de neimaginat. Emotiile fac din noi oameni vii, reali, imprevizibili si imperfecti. Cum bine spunea celebrul Forrest Gump: "Viata este ca o cutie cu ciocolata... nu stii niciodata cu ce te alegi." Iar pentru asta, doar emotiile sunt de vina.